Oamenii au o multime de calitati dar si cateva defecte pe care nu le constientizeaza si care devin principalul motiv al neputintei in care se zbat. In timp aceasta se transforma in sentiment iar sentimentul este asimilat credintei si bineinteles totul este pus in valoare de aparenta religiozitate pe care o consimte fiecare. Aceasta le protejeaza neputintele separand omul de divin de parca voia lui Dumnezeu ar fi ca acesta sa ramana vesnic in tarana nu sa se intoarca la el, sa faca voia sa pe Pamant la fel ca in Imparatia Cerurilor. Mai bine ca in Imparatia Cerurilor nu se poate asa ca macar sa incercam sa facem acest lucru si pe pamant si sa renuntam la ceea ce nu ne lasa sa facem acest lucru "care este" lenea, factorul principal a ceea ce consideram ca nu se poate. Daca mai adaugam si frica de a putea face ceva in acest sens atunci tacamul este complet, tabloul separarii noastre de lumea divina este definitiv si putem trai cu bunele si cu relele noastre pana la sfarsitul vietii ca tot aia e.
.png)
